În partea nordică estică a oraşului Botoşani se află satul Răchiţi, cu o vechime de aproximativ 300 de ani. Numele i se trage de la numeroasele răchiţi ce creşteu odinioară pe malurile iazurilor de peşte din imediata apropiere a satului. Primii locuitori au fost de origine slavă la care s-a adăugat apoi populaţia autohtonă moldoveni.
În prezent satul numără 285 capi de familie din care 253 de religie ortodoxă, iar ceilalţi neoprotestanţi de diferite nuanţe. Dintre aceştia 18 familii sunt penticostali care din 1999 au casă de adunare situată la intrarea în sat. Evident că la ridicarea acesteia au contribuit şi alţi membri ai acestui cult din oraşul Botoşani.
Populaţia satului este destul de îmbătrânită, majoritatea pensionari fie de la fostul C.A.P., fie de la anumite întreprinderi din Botoşani unde au lucrat. Foarte puţini sunt cei care în momentul actual lucrează la vreo una din fostele întreprinderi din oraş.
Biserica parohială din acest sat cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel" se află situată în partea de nord-est a satului, pe un loc mai ridicat.
Biserica are împrejur o curte de 1610 m.p. care probabil a ţinut şi loc de cimitir atunci când a luat fiinţă satul. În imediata apropiere a bisericii, în partea de apus, se află casa parohială, construită din daniile credincioşilor la îndrumarea preotului Gr. Hatman, prin anul 1924.
Aceasta a fost reparată integral în anul 1996 în timpul părintelui Ştefan Grădinaru, an în care a fost şi acoperită cu tablă nouă, zincată. În anul 1997 s-a construit o clădire anexă a acesteia, în curtea ei ce cuprinde bucătărie, baie, magazie şi alte facilităţi.
În ceea ce priveşte ctitorii bisericii, precum şi data precisă a zidirii ei, nu se află nici un document, nici o inscripţie.
Mărturii tradiţionale, ce au fost transmise din generaţie în generaţie, atestă că biserica ar fi fost în jurul anului 1800, de către enoriaşi la îndemnul şi stăruinţa preotului Toader Maxim.
Biserica este zidită din cărămidă pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă zincată, având forma de navă, în stil neo-bizantin.
Suprafaţa clădită a bisericii este de 100 m.p., iar turnul clopotniţei atinge 20 m. Acesta, turnul clopotniţei, se presupune a fi fost construit ulterior restului bisericii, întrucât nu se leagă prin zidărie de zidul bisericii şi nu numai; la capătul naosului, spre clopotniţă există un toc puternic de uşă, din stejar, o uşă mare care a fost iniţial uşa bisericii, până la construirea turlei.
Biserica are aşadar trei încăperi: pridvor, naos şi altar, iar clopotniţa prin alipire, face parte din corpul bisericii, deasupra pridvorului. Ferestrele sunt de formă dreptunghiulară, în număr de şase.
Uşa de la intrarea în pridvor este în două canate, din stejar, precedată de o uşă de siguranţă, metalică.
Pridvorul este de formă pătrată cu plafonul drept, din scândură. Din pridvor o scară de lemn urcă spre clopotniţă.
Printr-o uşă în două canate, din lemn şi sticlă, se intră în naosul bisericii., care este de formă dreptunghiulară. În anul 1997, pereţii au fost decopertaţi până la cărămidă, retencuiţi, pregătiţi pentru pictură în frescă.
În faţa catapetesmei, tavanul este boltit semicircular, iar altarul este în formă semicirculară cu plafonul drept.
Catapeteasma cu toate icoanele par să fie făcute odată cu biserica, deci în jurul anului 1800. Icoanele de pe catapeteasmă sunt foarte frumos executate, cu stil neo-bizantin şi păstrate bine. Numele pictorului care le-a executat nu se cunoaşte, dar din felul executării lor se deduce că au fost executate de un pictor de valoare.
Obiectele de valoare istorică sau artistică biserica nu posedă.
Biserica a fost reparată în decursul vremii de mai multe ori, bătrânii satului îşi amintesc de reparaţia din 1900, pe când era paroh preotul Gheorghe Gaşparş dar foarte probabil că de la anul 1800 până la anul 1900 a mai fost reparată de enoriaşi.
Alte reparaţii consemnate în interiorul bisericii sunt acelea din 1931 şi 1940 pe când era paroh preotul Grigore Hatman.
Mai recent biserica a fost reparată în anul 1954, fiind paroh preotul Ilie Avasiloaie şi epitrop Petru Bulgaru şi în anul 1966 fiind paroh preotul Mihai Ciobanu iar epitrop Ilie Luchian.
Cum am amintit, în anul 1997 interiorul bisericii a fost retencuit pentru pictură în frescă.
Dintre preoţii ce au slujit s-a făcut referire la preotul Gheorghe Gaşpar, anii 1900, preotul Grigore Hatman, de numele cărora se leagă ctitoria casei parohiale, preotul Ilie Avasiloaie ce a păstorit 25 ani până în anul 1964 când a urmat preotul Mihai Ciobanu până în anul 1991. Pentru o perioadă scurtă 1991-1993 a păstorit parohia preotul Gicu Busuioc, iar din 1994, septembrie este preotul Ştefan Grădinaru, ce face această consemnare. Din 11 decembrie 2002 este instalat ca preot paroh Popa Marcel.
